Apus
În curte, vrăjiți de lăptosul amurg bolnavii vin,
Prin brunele de toamnă firavi și moi pătrund.
Timpuri de aur tânjesc ochii de vacs rotund,
Împliniți de visări, de liniște și vin.
Neputința lor se închide în stafii meschin.
Stele răspândesc tristețea albă-n străfund.
În gri plin de-amăgiri sunete de clopot pătrund,
Privește cum groaznic se risipesc deplin.
Siluete batjocoritoare fără formă-ngenunchează
Și flutură pe-ncrucișate negrele poteci.
O! Umbre de doliu pe ziduri se așază.
Iar celelalte evadează prin negrele arcade;
Și înnoptări din roșii-nfiorări pătează
Vântul de stele, asemeni furioaselor menade.
Comentarii
Scrisă la sfârșitul lunii septembrie, începutul lui octombrie 1912, probabil în Innsbruck. Experiența lui Trakl în spitalul garnizoanei din Innsbruck, unde a efectuat un serviciu de voluntariat în farmacie până la 30 septembrie, ar putea sta în spatele imaginii călăuzitoare: "bolnavii firavi și moi".
Această imagine este dezvăluită în continuare în "neputința", "groaznic", "siluete batjocoritoare fără formă", "umbre de doliu" și "asemeni furioaselor menade". Ca "siluete batjocoritoare", se ascund, se târăsc bolnavii (dacă ecuația cu "siluete batjocoritoare" este valabilă) pe "poteci" care urmează o formă de cruce evocând în mod clar imaginea creștină a suferinței.
În prima strofă, pacienții sunt "lăptoși", visează vremuri de aur adesea evocate la Trakl, o armonie paradisiacă fericită care trebuie înțeleasă ca fiind "liniște și vin".
În cea de-a doua strofă, punctul de cotitură este starea actuală și apare drept "neputința", iar cei afectați ca fiind "groaznici" - acesta se referă mai degrabă la el însuși decât la un posibil efect al fricii celorlalți. Acest lucru este confirmat de faptul că aceștia "groaznic se risipesc deplin" - deci sunt și mai înfricoșați.
Această tendință duală se desfășoară în cele două din următoarele terține.
În prima se târăsc între pereți "siluete" ca fiind "batjocoritoare" și - în cuvintele formulate de Trakl - "pe-ncrucișate negrele poteci".
"Ceilalți" evadează pe sub "negre arcade", (pentru care Innsbruck este faimos - cartea poștală istorică arată turnul cu arcade și farmacia din timpul lui Trakl), și se petrece o întorsătură totală a lucrurilor, asemenea îngerilor căzuți care în "roșii-nfiorări" sunt "asemeni furioaselor menade". Cu aceasta, doar acum, poemul părăsește cu fermitate zona imaginii unui spital.
Și în cele din urmă textul își câștigă puterea explozivă, care se confruntă ferm cu concepțiile noastre moderne deespre boală, cu noțiunile religioase și superstițioase de cădere, blestem și pedeapsă. Mai mult decât atât, cu miturile antice despre dubla față a zeului vinului Dionysos, pe care Trakl îl atrage tensionat tocmai între "visări, de liniște și vin" la începutul poemului și "furioaselor menade" la sfârșitul poemului!
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre medicină
- poezii despre imagine
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre negru
- poezii despre frică
- poezii despre farmacie
- poezii despre îngeri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.