Cumintea copilă

Sunt doar o copilă aflată-n chivot
Cerând veşnicie la preţul de-un zlot,
Când pajura vine pe valea de vânt
Şi stele pletoase fac cerul cărunt.

Pe prispa de ceară se-nalţă un drum
Iar lemnul livezii miroase a fum.
Trecând peste podul urzit din pelin,
Mă legăn prin trestii, foşnind tot mai lin;

Zăresc orologiul din turn fluturând
Precum funigeii ţesuţi de curând.
Cu numărul frunzei pe os tatuat,
Veşmântul de carne îmi cade-ntomnat!

Din liniştea bărcii avută drept trup
Cocori transparenţi deodată irup
Şi toate din mine firesc se divid,
Un şir de mărgele e tot ce-a fost zid!

Sub solzii spiralei din vadul rotund
Aduceri aminte se-ntind ca un prund.
Urmând luciul mrenei stăpână pe-adânc,
Nimic nu-mi rămâne, nimic nu arunc;

Nimic nu e mare, nimic nu-i mărunt.
Când spaţiul se sparge, nimic nu e ciunt!
Cuvintele, iată, sunt strâmte de-acum,
Doar gândul străbate la fel, dar altcum!

În sacrele-arcane, tăcut scarabeu
Pe trena cea albă. Priveşte, sunt eu,
Cumintea copilă bătrână-n chivot
Dansând cu lumina prin Totul, de tot!

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!