Mărturie

Suflet de artist, închis într-o lume ciudată
poate vrea uitarea să te dea uitată,
eu însă nicicând, n-am să uit de tin'--
de calda-ţi suflare şi destinu-ţi de chin.

Plecând ale toamnelor zeci de culori,
lăsat-am în urmă şi frunze şi galbeni fiori,
iar din al artistului suflet,
încet pe un chip, s-a pus înc-un zâmbet...

Artist ne'nţeles, nu-nţelege chiar el,
că singur trăieşte-ntr-un univers paralel
unde toamna-i de veci începutul,
cuprinsul, viaţa şi-ntr-o zi chiar mormântul.

Când pe pământ alte bucurii noi răsar,
sărmanul artist, suflet trist, fără proaspătul jar
se uită din al său paralel univers,
compunând între timp al vieţii nou vers...

Oh, tristeţe, amar, jale febrilă,
cărţi albe din scoarţă pân' la ultima filă,
făr' să mai aibe ce citi drag popor
îngheaţă în toamnă cu-al zâmbetului dor.

Sufletul artistului piere-n trecutul viitor...

poezie de Andra Ologeanu (9 decembrie 2015)
Adăugat de Andra Ologeanu
Votează! | Copiază!