Dumnezeu a uitat de Pământ
Dumnezeu a uitat de Pământ,
A plecat, cu sau fără regrete,
Să mai semene viață și vânt
Pe puzderii de alte planete.
Sau se poate să nu ne fi șters
Din agendă, îl duce doar graba
De a nu mai lăsa-n Univers
Miliarde de stele degeaba.
Când, trecând, vaporos, prin eter
Va veni peste ani, cine știe,
În sectorul acesta de cer
Va găsi o planetă pustie.
Și-o să ia o bucată de lut
Peste care-o să sufle o dată,
Să creeze un nou început
Pentru încă o lume ingrată.
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre planete
- poezii despre început
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre religie
- poezii despre lut
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.