Gânduri fără cenzură

S-au strâns atâtea gânduri la poarta aşteptării,
Se calcă în picioare, se-amestecă ciudat;
Stau cerberii de pază pe treptele intrării,
Infernul dă green carduri la crime şi păcat.

Iar gândul meu, timidul, înfrigurat de teamă
Se tot întreabă: oare, adresa n-am greşit?
Rănit în ambuscadă şi nebăgat în seamă
Ar vrea să se întoarcă de unde a venit.

Dar, cum să se adune din marea de cuvinte
Strivit ca-n turnul Babel, la temelia lui?
Venise printre primii, eliberat de minte,
De mintea zbuciumată, în ziua cea dintâi.

Era un gând de seară, cu liniştea zdrobită
De gândul de adio al unui trandafir,
Ce îşi nega sorgintea, vrând spinii să-şi înghită
Pe timp de lună plină, ca un flămând vampir.

Şi răul se propagă din gând în gând ca ciuma-
Nu îl opreşte nimeni, câci gândul e un zbor;
Nu îl aude nimeni şi nu-i zăreşte urma
Decât când se transformă în moarte şi fior.

Fantome-n căutare, lovind apoteotic
Sunt gândurile noastre în zborul lor haotic.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!