Boul și calul
Prin nu știu ce minune, într-un sat,
Trăiește-un bou, un bou adevărat,
Scăpat întâi de colectivizare,
Apoi de zgomotoasele tractoare
Ce-au năpădit întregul areal...
Păscând aproape, într-o zi, un cal,
I se-adresă cu oarecare milă,
Dar și cu atitudine ostilă:
- Bătrâne, vremea voastră a trecut,
Eu știu că bună treabă ați făcut
La plug, de-a lungul miilor de ani,
C-ați stat cuminți alături de țărani,
Trăgând la jug, cu forța voastră brută;
De-cuma, vezi, partida e pierdută!
Păcat, se progresează iute, deci,
Adio boi, pierduți sunteți pe veci!
- Cam ai dreptate, domnu' cal, vecine,
Dar vezi, nici voi nu vă simțiți prea bine!
Rămâne-vor și caii de căruță,
Dar spre deosebire, vezi, drăguță,
O consolare am, că, permanent
Eu voi avea urmași în parlament!
fabulă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cai
- poezii despre boi
- poezii despre sat
- poezii despre țărani
- poezii despre vecini
- poezii despre tractoare
- poezii despre timp
- poezii despre parlament
- poezii despre forță
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.