Limba ce-o rostim
E frumoasă limba noastră,
dar nu mulți știu s-o rostească,
e frumoasă și s-asculte,
că acum are stiluri multe.
Vreau ca odată-nvățată
să nu se mai uite vreodată,
să dureze-o veșnicie,
că sună frumos în poezie.
Noi suntem trecători în viață
și încă limba se învață,
copiii trebuie să știe,
limba noastră-i poezie.
S-o ducă peste hotare,
cu respect, nu ca oricare,
căci limba ce-o avem în dar,
pentru noi n-are hotar.
poezie de Eugenia Calancea (30 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre graniță
- poezii despre frumusețe
- poezii despre învățătură
- poezii despre viață
- poezii despre respect
- poezii despre poezie
- poezii despre limba maternă
- poezii despre copilărie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.