Teatrul-artă efemeră
Am intrat visând în visul altcuiva
dincolo de tărâmul civilizației
oamenii nu erau iluminați și demonii își răspândeau cruzimea,
într-o lume cu legendele pierdute,
doar în mintea păstorului apăruse începutul poveștii
verde de apă stătută,
în acel colț din cerul nopții
tulburat de tainica magie
Lumea era casa mea
când deschideam încăperea interzisă a sutrelor,
înotam în nesfârșita mare a suferinței
pelerinaj într-un gigantic cimitir cosmic,
lotusul iluminării înflorise deja
in imensitatea ochiului mort
Soarele se scufunda în abisul lichid și lua foc....
poezie de Elena Predușel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre visare
- poezii despre verde
- poezii despre suferință
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre pelerinaj
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre moarte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.