Tu lunecai prin octombrie
tu lunecai prin octombrie
părul un pic răvășit spre muzica de pian
clipea
știi tu
tu
simțeam cum mă așteptai mă răvășeai
între brațele și coapsele tale îngropate jumătate de frunzele lui octombrie
o navă și un ceas poticnit ne țineau lămpaș
dragă tu dragă
mugur trezit clipa picurată în iris
de o clepsidră mugindă aburită
flăcări în răsfăț de ocean de toamnă
cu pierderi de final și în tăcere
tu lunecai prin octombrie
frunzele curgeau în aval
nimeni nu te întrerupea
erai toamna perfectă
cu un pic de soare în anunț
și o liniște primordială
eternă
tu lunecai prin octombrie
poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Simion Cozmescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre tăcere
- poezii despre sfârșit
- poezii despre răsfăț
- poezii despre păr
- poezii despre pian
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre ocean
- poezii despre muzică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.