O toamnă-primăvară

Primeşte-mă în flori când sunt pe scuturate
şi când parfumul lor târziu e-atât de dens
de teamă c-ar fi mult prea greu iertate
pentru că-n vară au trăit aşa intens.
.
Primeşte-mă în seri drapate-n ceţuri line,
când cuibăreşti în ochi pădurea întristată,
când razele deasupra ei devin caline
şi în argintul brumei e încătuşată.
.
Primeşte-mă fără verzi haine. Dezbrăcată
ca o rebelă care fuge de rigoare
şi îşi serbează libertatea căpătată
stârnind confetti în vârtejuri, pe trotuare.
.
Primeşte-mă ca pe-un izvor de muguri
ce curge în secret prin crengile pustii
după zdobirea-n teasc a boabelor de struguri
gustate-n pârg de-ndrăgostiţi şi de copii!
.
Primeşte-mă-nserat, pe palma ta deschisă
ca pe un ultim greiere salvat de-afară!
Îţi voi lăsa ca amintire nou înscrisă
ceva nemaivăzut: o " toamnă-primăvară"!

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!