Din o lacrimă pe cer
îmi e din soare șoaptă ignifugă
iar luna-n noapte reazemă pereții
în a nefi, biserică a vieții
îmi stai zidită-n mici bucăți de rugă
din șarpe-n măr tocmită-n taina ceții
în văzul minții lenea te subjugă,
la dumnezei de mâine iarăși slugă
pe nins cu sânge unde-au scris poeții
te știu din zarva umbrei, nălucindă
pe strâmte spații, scurse-n nicăieri,
icoana coastei mele din oglindă
în stih flămândele învăpăieri
aveau o liniște de timp, să-ntindă
pe cer o lacrimă-nvelind tăceri
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ștefan Petrea. [Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre religie
- poezii despre noapte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.