Ca un nai ce respiră
atâtea ploi tomnatice îmi înfrigurează trăirile difuze
ca un nai ce respiră gândul mă poartă lin și încet
înspre locurile calde din mine care cântă a dor
aerul mi-e tot mai ars și simt o ciudată sete -
beau un strop de ploaie și mă înnorez
fără soare azi - îmi zic resemnat -
putere n-am - parcă-s atonic...
voi străbate ziua printr-o
clepsidră fără nisip
și caut acel zbor
lăuntric și calm
ca și seninul.
că iar mă
înaripă
aripa
ce o
am
poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Bogdan Nicolae Groza. [Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre ploaie
- poezii despre toamnă
- poezii despre prezent
- poezii despre nisip
- poezii despre muzică
- poezii despre gânduri
- poezii despre dor
- poezii despre aripi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.