Peria şi hârleţul

O perie din sârmă oţelită,
fiind grozav de plictisită,
văzu pe lângă un coteţ
un vechi hârleţ
ce îi părea cam nătăfleţ
şi-atunci, ştiindu-i-se firea,
a început cu linguşirea
doar să se-amuze:

- Vecine, scuze,
dar văd că eşti abandonat
şi pe nedrept uitat,
deşi arăţi destul de bine,
iar dacă-o să mă laşi pe mine
să-ţi frec puţin rugina,
doar gospodarul o să poarte vina
de-a nu te folosi-n grădina
ce-aşteaptă-a fi săpată!
- Îţi mulţumesc, surată,
mă pregătesc niţel
şi sunt al tău! răspunse el.

Aşa că peria trecu la treabă
metodic, fără grabă,
încât hârleţul se văzu ca nou.
Dar, doar un bou
putea să creadă asta,
deoarece năpasta
căzu pe el a doua zi:
de cum în brazdă se propti,
pe loc se îndoi.

MORALA-i simplu de aflat:
să nu te-ncrezi în "periat",
că de-ai o sculă veche, ruginită,
chiar de-i frecată şi e lustruită,
se poate-uşor cu ea "s-o faci de oaie"
şi-atunci când nu te-aştepţi să ţi se-ndoaie.

poezie de Ştefan-Cornel Rodean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!