Copilărie
Mă simt pierdută cu ostașii-n spate
și cercul se strâmtează evident,
în traiul zilnic și deloc decent,
lipsit de orice urmă de normalitate.
Alunec către valea plângerii murdare,
cu tot ce-nseamnă ea pe-acest pământ;
și orice urmă de sacralitate-n gând
mă țintuie durabil în mirare.
Aș vrea să mă întorc în altă eră,
când zilele erau pecetluite și de ceară
și jocuri lungi mă regăseau afară;
nu, urmărită... și-n efect de seră.
poezie de Liviu Reti (27 iulie 2019)
Adăugat de Liviu Reti
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre zile, poezii despre văi, poezii despre plâns, poezii despre jocuri, poezii despre gânduri sau poezii despre copilărie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.