Absurd de toamnă
Fântâna-n sete graiul tău mi-aduce
Din taina gurii, învelită-n apă
Și tot aștept venirea ta să-nceapă
În perne stând, fiindu-mi lenea cruce.
Să-mi urci în văz sosirea ta mioapă
Ce la absurd de toamnă se reduce
Pășind mirări de stih și flori caduce
Nimicuri, Dumnezeu să le priceapă.
Grădini în mine plumb deschid corolă
Și a metale curg în temple voci
Iar cugetul cu visul se ancolă.
Pe-altarul de cerneală mă invoci,
Plutesc suit în liniștii gondolă,
Avem în inimi psalmii reciproci...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Pikky
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre voce
- poezii despre visare
- poezii despre versuri
- poezii despre toamnă
- poezii despre religie
- poezii despre reciprocitate
- poezii despre poezie
- poezii despre plumb
- poezii despre oftalmologie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.