Lumea în care azi trăim
Lumea de-azi? Privește-o bine! Este bâlciul tragi-comic
Ce-și simte sfârșitu-i jalnic între pietrele de moară.
Este-un talmeș-balmeș straniu, precum un delir atomic
Scăpat din convertizoare cu accelerări pe-o sfoară...
Doar fumul din ea rămâne, plinul trece, spaima crește
Printre umbre blestemate cu ruini și vechi nimicuri,
Ar fi bună și-o speranță chiar timid de se ivește,
O scânteie cât de mică ne-ar sălta ca niște cricuri.
Secolul anostității, poarta către perisabil,
Cinstea-n el nu mai există, dar cu măști de-onestitate.
Ea deschide mari portaluri spre-Adevărul onorabil
Și de el înnobilată, joacă rolul de Dreptate!
Dar otravă are-n vine și-n priviri Infernul roșu
Nu e ce vedem afară, veacul nostru-i plin de trape.
Stăpânirea-i interesul iar cel laș este codoșul,
Scorpion cu colți de viperi scos din vechile hârtoape.
Cam așa-i orânduirea descrisă de-Apocalipsă,
De bătrânul Nostradamus și de-atâția "nu știu cine",
Tonul meu ce pare sceptic are însă-o frază lipsă:
"Dacă Dumnezeu conduce, atunci totul VA FI BINE!..."
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre religie
- poezii despre viață
- poezii despre spaimă
- poezii despre scepticism
- poezii despre roșu
- poezii despre prezent
- poezii despre măști
- poezii despre lașitate
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.