Caniculă

oraşul meu colorat în verde
şi galben pai galben palid
pătat cu roşul soarelui în picături mici
apoi buletinul de ştiri vremea
toate trecute prin ochiul meu căprui
în ecranele de sticlă şi leduri
breaking news

ne plimbam pe stradă amândoi
doar ce ne-am cunoscut
în faţă mergeai tu cu fusta cloş şi înflorată
apoi eu abia de mă mai târam pe-o parte
şi strada se înclina nefiresc
casele cu ţiglă roşie se prăvăleau
ca un castel din cărţi ţinându-se de mână
cu pereţii suflecaţi până la bârnă
grăbiţi ne loveam de câte un pom uscat
dezbrăcaţi de coajă şi pictaţi
apoi o mie de cuci rătăciţi şi uitaţi
în grădina bolnavă
şi peste tot se făcea noapte şi frunze
pe care eu cândva am scris
mii de poeme confuze

şi tu ştiai că nu-mi este frică de vânt
nici de furtună nici de săgeată
te tot ţineam de mână strâns
să nu mă uit
să nu te pierd vreodată
apoi ne desfacem braţele încet
şi fâl fâl ne ridicam la cer
şi ce frumoşi eram
Doamne cât de frumoşi

poezie de Petre Ioan Creţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!