La noi acasă
lăuntrul tău, fântâna cea din sete,
e-adăpostit în mine, tainei ovă
pe-nfățișarea ta lactee-i slovă
femeie întocmind spre har versete.
a noapte curge liniștea alcovă
misterioase cine-s incomplete,
ca salcia spre ape visu-n plete
aplec spre tine-n veșniciei provă.
e mult și dacă, în ființa larvă
pe la ferestre-o să mă recunoști
că pe înalt îs adâncimi de oști
asediind în stih a lumii zarvă.
îmi amintesc din vremea dulce prea
la noi acasă clipa când se-oprea...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Riley
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ștefan Petrea. [Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre versuri
- poezii despre păr
- poezii despre poezie
- poezii despre noapte
- poezii despre femei
- poezii despre armată
- poezii despre apă
- poezii despre acasă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.