RObot
Suntem fragili,
Mii și mii de atomi de frică
Prin molecule, gânduri se înfiripă.
Suntem aici,
Am dat un contur universului infinit,
Ce mai rămâne de definit?
Suntem oameni,
Umanizăm roboți prin taine ascunse,
Implementăm sentimente de mult apuse.
Suntem aer, apă, carne și sânge,
Poți privi un robot cum plânge?
poezie de Caravasile Dragoș
Adăugat de Caravasile Dragoș
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre roboți
- poezii despre sânge
- poezii despre plâns
- poezii despre infinit
- poezii despre gânduri
- poezii despre frică
- poezii despre apă
- poezii despre aer
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.