O vorbire pe messenger dintr-o parcare din liverpool

fusese o noapte neobişnuită david linch începând să facă rânduială printre coşmarurile de-nceput de toamnă bb împlinise vârsta bunicii mele sharon stone deghizată-n instinctul de fiară încă psiholoagă din beverly hills meg ryan prea tânără ideal intangibil muslim si totusi foarte aproape de piatra kaaba superbia trupului înainte de a muri fără să anunţe dialogul desculţ al lui feodor mihailovici dostoievski cu zosima ciorba aruncată pe fereastră înainte de a scrie demonii
în memoria toamnei foarte lungă a ţarului care l-a condamnat la moarte
cu nopţi siberiene şi volgi învolburate
se ascunseseră săteni devotaţi pulberii cosmice
rând pe rând oraşele dispăruseră până la jumătatea inimii prin vene de primitiv
urcând pieptiş l-am revăzut o clipă l-am revăzut pe
cel mai bun tată
desemnat de mine de dinainte de mine
jucând baseball cu cei douăzeci de copii semănându-i leit
a mea e luna atârnând de cerul plumburiu din poemul suprarealist
david linch designer de amenajări ale unui fel de interioare umane
mărturiseşte pe covorul roşu
prea târziu pentru mine prea devreme pentru el
foarte ferm afirmând interiorul oricărui coşmar
e chestie de dulce gust de geamăna clipă
gemele gemene gemând în gene
truc masochist însuşit la despărţirea de bb &de mine
de tot ceea ce cred eu că aveam mai bun în mine nestinse lumine
pulverizând bruma de stele căzând peste vişinul în care dumnezeu a făcut duş
zei inspăimântaţi migrând din regn în regn
misticismul imensa necunoscută a omului legat la ochi de –a baba oarba deprins cu magnetismul simţului perfect cu imperfecta ştiinţă empirică alchimişti în haine de gală albe aşezând linţoliul & giulgiul din torino uşor prăfuit după o meditaţia transcedentală cu monahii de la iviru care este adevăratul chip al Mântuitorului
rezemat de ziduri am intrat prin zid trupul devenit imanent duhului
vocii în limba georgiană din câteva cuvinte articulate învingând decrepitudinea
o uşă încet s-a deschis apoi încăperea cu platoul din aur nejefuit de piraţi
din secolul eteriei portocale de anul trecut uzo pescăruşi aducând valurile la ţărm fluxul şi refluxul memoriei dacă am înţeles ok discursul lui joyce de la liverpool varianta ocolitoare a oraşului camioane gigantice cu sculele neruginite ale beatles-ilor come back e târziu înspre dimineaţa cu foarte multe vise
& milioane de km ale pământenilor din satul meu care-l iubesc cu adevărat

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!