Boicot

Motto
"Trăiesc o viaţă fără noimă,
Îmi mor prietenii artişti,
pe stradă, ori sfidând spitalul...
iar din a lor dezmoştenire,
nu mai aud decât finalul,
spre care ei se-ndreaptă trişti..."

. Boicot

Motto-ul de mai sus mi-e muză,
(e un citat dintr-un prieten),
plin de un adevăr macabru,
un liliac pe-un candelabru,
dintr-o biserică-n ruină...
ori o capelă...(nu sixtină...)

Se duc, se-ascund prin cimitire,
oameni cu probităţi morale
şi valoroşi, asta mă doare,
când văd cum impostura, mare,
ne călăreşte-n instituţii
rânjind. (Am câteva soluţii...)

Într-un sistem bolnav, anemic,
puţinii oameni drepţi, corecţi,
se zvârcolesc aşa, endemic,
uzând de graiul academic,
dar, neavând corespondent,
se lamentează... evident...

poezie de Petrică Conceatu (5 noiembrie 2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Votează! | Copiază!