Eminesciană
(Pentru Daniela O.)
Cu zîmbetul răsfrînt pe buza senzuală,
Iară privirea mîndră străluce în afară,
Împărtășim noi oare a sorții ironie,
Pentru că deși aproape, ne rupe pe vecie
Această tagmă-a lumii?
Eu simt că tu mă simți
Și iarăși, prin miracol, de vrei să fim cuminți,
Dar nu putem, olaltă va trebui să fim
Tu înger, iar eu demon, orice, dar să răzbim
Peste prejudecată, meschinul univers
Și nu mai pot de-atîta să încropesc un vers!
poezie de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre îngeri, poezii despre versuri, poezii despre senzualitate, poezii despre prejudecăți, poezii despre poezie sau poezii despre Mihai Eminescu
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.