Peste răscoale

Poveştile-s bătrâne, dar ele au rămas,
Şi sper că vor rămâne-n continuare.
Sunt hrană a oricărui suflet mare,
Ce ştie ce e bun şi îi oferă glas!

Sau poate că... nu este-o binecuvântare
Tot ce-a ajuns să dea peste răscoale.
Poate că, numai mie-mi dă târcoale
Ceea ce, nu oricui, poate aduce soare.

Poate că pentru unii este o povară,
Ceea ce altora le-aduce vindecare.
Poate că, unora, le-aduce-ngheţ, oroare
Iubirile ce s-au născut în miez de vară.

Şi care poate,-au ţinut doar o seară,
Dar de ajuns încât să-şi pună-amprenta,
Pentru-a putea inimii face fenta,
Încât s-o liniştească, sau s-o doară...

Cert e că nu mă pot preface că-s sătul,
Nici de ce e firesc, nici nebunesc.
Şi sper ca-n continuare să iubesc
Tot ca şi până-acum... Acesta-mi este oful.

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (27 octombrie 2019)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Votează! | Copiază!