Broasca lui Esop şi boul autohton

Prin anii duşi, în balta puturoasă
Din necuprinse şesuri, lâng-un sat,
Trăia o broască grasă, de-a râioasă,
C-un neam imens, cum soarta a lăsat...

Pe câmp păşteau cirezi de vaci şi boi
Alături de-alte multe erbivore –
Berbeci şi ţapi, căpriţe, mii de oi,
Plus câini, mistreţi sau alte omnivore

Jupân era un bou ignar, smolit,
O namilă de câteva chintale,
Despotic, hoţoman, cam neşcolit,
Vânat de-un DNA pentru-animale...

Iar cum această poteră câinească
Era pe punctul de-al băga în cofă,
El a decis – ca şef să-l suplinească,
Bizar, broscuţa prinsă-n prima strofă!

Într-un târziu, de gabori priponit,
A fost vârât în gherlă, la poprire...
Iar broasca, cu destinul împlinit
S-a tot umflat întruna, făr-oprire!

Dorea-n fantasmagorica-i chemare
Să-şi egaleze prea-nălţatul şef,
Ba chiar s-ajungă, de ce nu, mai mare,
Zeiţă-n strai de purpur pe gherghef!

Dospea, ca-n vrăji narate în poveşti,
De lighioanele din jur – flatată,
Îmbărbătată: - Dacă ne iubeşti,
De mii de ori mai creşte, mai sfruntată!

MORALA

Povestea noastră are un sfârşit
Uşor de prevăzut, lejer sinistru...
Plăteşte crunt păcatul săvârşit
O broască deghizată-n prim-ministru!!

fabulă de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!