Aparențe
Culoarea tristă
din pleoapele orizontului
scapă din cârma
unui senin,
ce merge anevoios
și deslușit
fără întoarcere
spre prăpastia uitării
a clipelor mărinimoase
risipite-n depărtare.
Dorul fraged
al unei flămânde așteptări
arde molcom
în crengile aerului
cu dulci sudori
de imaginație tocită
dintr-o decepție
ce a distrus
frumusețea pătimașă
a unei aparențe.
poezie de Ion Răduț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre uitare
- poezii despre tristețe
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre imaginație
- poezii despre frumusețe
- poezii despre dor
- poezii despre culori
- poezii despre crengi
- poezii despre aer
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.