Comentarii despre Toamna din noi

Toamna din noi

A venit şi luna lui octombrie
Cu covor de frunze si cu ploi
Totul e-nvelit de-o ceaţă deasă
Totul se transformă în noroi.

Păsările au plecat departe
Nu se mai aude nici un tril
Nici tăcerea nu ne mai desparte
Râdem şi ne plângem inutil.

Nu e nici o frunză de vânzare
Dar pădurile s-au dat pe rând
Nu mai este chip de împăcare
Am rămas arizi, păduri plângând.

Nici o zi nu ne mai e întreagă
Seceraţi suntem de cei de sus
Spicele de grâu încep să geamă
De acel secerător intrus.

Vine toamna ca o izbăvire
Vine toamna ca un ultim pas
Vine toamna sa ne dea de ştire
Cât de trişti şi singuri am rămas

poezie de Felicia Feldiorean (1 octombrie 2019)
Adăugat de Felicia Feldiorean
Votează! | Copiază!

Nu este introdusă data naşterii pentru Felicia Feldiorean. [Caut pe Google] [Adaug data naşterii]

Vezi şi următoarele:

Angelica Ancu [din public] a spus pe 5 octombrie 2019:

"Vine toamna ca o izbavire", frumos vers, poate Dumnezeu ne izbăveşte de tot necazul!

Ioana oana [din public] a spus pe 5 octombrie 2019:

O poezie superba!

Tavi [din public] a spus pe 6 octombrie 2019:

Minunat, superb, dar atât de trist şi de adevărat este mesajul care se desprinde din această poezie autumnală, tipic bacoviană. Mai întâi, evenimentele specifice toamnei, respectiv, căderea frunzelor, sosirea ploii, lăsarea ceţii, care transformă totul în noroi, deci un peisaj sumbru, apoi plecarea păsărilor, care determină o melancolie, o tristeţe firească, dată de natură, dar, mai ales, care prevesteşte în strofele următoare o puternică revoltă şi indignare sufletească, interioară, dar şi socială, dublată atât de căderea naturală a frunzelor, dar, mai ales, din păcate, de intervenţia crudă, nemiloasă, a omului, prin defrişarea şi vânzarea pădurilor, lăsând în urmă nu doar o secetă, o pustietate, un deşert, care îl privează pe om de unica, poate, oază naturală, pură şi curată, de răcoare, linişte şi relaxare, care îi dăruieşte o boare divină, atât de binevenită şi binecuvântată pentru suflet, respiraţie, minte şi spirit, reprezentată de copaci, dar, mai ales, un mare gol şi o singurătate sufletească, regret şi părere de rău, atât pentru viitorul acestei ţări, dar, odată cu îngrijorătoarele schimbări climatice şi al încălzirii globale, şi al întregii planete.

Tavi [din public] a spus pe 7 octombrie 2019:

Cu permisiunea şi îngăduinţa administratorului acestui site, la comentariul pe care l-am făcut acestei minunatei poezii, aş mai putea adăuga şi faptul că pădurea reprezintă nu numai o oază de linişte, relaxare şi ce am mai scris eu acolo, dar şi o oază de libertate, meditaţie, reflecţie, precum şi o reală solitudine, în care se oferă ocazia regăsirii de sine, reculegere, prin care îţi poţi aduna şi pune în ordine gândurile.

Toamna din noi

Căutare

Dicţionare

Discuţii similare în Forum

Fani pe Facebook