Un soare a apus
Am tot sperat
că vara asta nu se va sfârși niciodată,
că ne vom trezi în puful orbitor
sub geamul cu vedere spre rachete și constelații
și lumea va fi blândă și ne va tolera
toanele și vulnerabilitățile.
Dar totul a trecut,
a trecut totul și s-au îngălbenit deja amintirile virtuale,
ni s-au alterat
speranțele de viitor,
tot lucrăm la cubul acesta rubik
și nu nimerim culorile din nicio perspectivă.
S-a întunecat tot orășelul,
ni s-a făcut din nou frică.
Pulsul valuri în aparate, singura constantă aici
a rămas dragostea noastră.
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre viitor
- poezii despre trecut
- poezii despre puls
- poezii despre iubire
- poezii despre galben
- poezii despre frică
- poezii despre culori
- poezii despre constelații
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.