Toamnă
în jos e-argint, deasupra în topire
și toamnă, Doamne, cât păcat s-ajungă;
se coace vinul în beție lungă,
intrând în patimi, negăsind ieșire.
rotundul clipei rostogol străpungă
în truda rugăciunii, fum subțire,
în pisc de oameni, sânge-n toropire,
să plouă imn pe-altar de taină ciungă.
în verde vine grea vinovăție
de reci și de tăcere vâlvătăi,
un foc ce pârjolește văzul ție.
că și acum femeie-s ochii tăi
privi prin ei hârtiei bogăție
să scriu naturii vreme-n vâlvătăi.
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Urania
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ștefan Petrea. [Vezi și următoarele:
- poezii despre foc
- poezii despre vinovăție
- poezii despre vin
- poezii despre verde
- poezii despre tăcere
- poezii despre toamnă
- poezii despre religie
- poezii despre ploaie
- poezii despre ochi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.