La o margine de sat
La o margine de sat,
Cobor oile la vale,
Câinii buni nu au lăsat,
Să le iasă ursu-n cale!
Sus la munte au slujit,
În pădurea cea frumoasă...
Câte veri nu le-a grăit,
Natura misterioasă!
Pădurea ne hrănește...
Bem apă din izvoare reci,
Pe drumeț îl obosește,
Când se strecoară pe poteci!
Stă o fată la izvor,
Care setea-și potolește,
Dar apare și-un fecior
Și de ea se-ndrăgostește!
Ea era foarte frumoasă...
Cu ochi albaștri, părul blond,
Corpul zvelt și arătoasă:
Calități angro de fond!
Pădurea îi vrăjește,
Se simt bine în largul lor...
Soarele strălucește
Cu raze fine de amor!
Peste ani pe-aici trecând,
Oile ce-aveau să-ndure:
Cei doi amorezați de rând...
S-au făcut hoți de pădure!
poezie de Arpad Toth
Adăugat de Galaxy
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Arpad Toth. [Vezi și următoarele:
- poezii despre păduri
- poezii despre văi
- poezii despre vară
- poezii despre timp
- poezii despre sat
- poezii despre păr blond
- poezii despre păr
- poezii despre oi
- poezii despre ochi albaștri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.