Autumnală
sorb lirica ploiosului neant
din toamna noastră rece și subțire
pân- la refuz de stare și de fire
și devenit și încă nu pliant...
în jurul meu atîta armonie
în ierburi ude și-n noroaie plumburii
și-n foșnetul de stropi căzuți în vii
că-mi pot din ea-mpleti melancolie
și brusc de printre nori se iscă soare
și alt peizaj împrăștie tării
din lirică, din vers, din nostalgii
dintr-un triunghi de berze călătoare
și starea de tristețe, inedit
devine nor cu noțiuni de ceată
de parcă nu-i amiază-i dimineață
și -nca-și mai face patul răvășit...
și iar pornește ploiae bruscă, rece
cu stropi minunsculi, ca din colb de stele
și se prelinge printre degetele mele
și lirica prin ele trece, trece...
poezie de Iurie Osoianu (18 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre devenire
- poezii despre versuri
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre stele
- poezii despre poezie
- poezii despre nori
- poezii despre melancolie
- poezii despre dimineață
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.