Doină de pe Ceglău
A trecut săptămână după săptămână,
De când tu nu mă mai ții de mână!
Poate s-a scurs tot nisipul pustiei
Și mâna ta a uitat să mă ție!
Dar ce importanță mai are
Câte veșnicii mor în propria mea stare?
Când te lași înfulecat de zădărnicie,
Iubirea este singura ta vecie!
Azi am stat pe laviță la poartă
Și mi-am bătut joc de lumea deșartă!
Și am aflat că timpul nu trece, nu vine--
Pe uliță trec, în genunchi, numai eu
Împreună cu mine!
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Teodor Laurean. [Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre trecut
- poezii despre săptămâni
- poezii despre prezent
- poezii despre nisip
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- poezii despre batjocură
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.