Rugul aprins
O apă de ploaie cu picuri grele, alungite -
așa îmi apar vorbele tale.
În cuvinte se pune vulnerabilul în mișcare,
iubirea se pierde în moartea clipelor,
păsări pestrițe duc în cioc semințe de vânt.
Unii își îmbracă hainele cerului,
gustă cu plăcere fructele;
de sub copaci nu se mai vedea pădurea.
Cuvintele se frig pe limbi de foc;
restu-i o ceață densă și nu arde
decât rugul aprins
din inima ta.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nicolae Vălăreanu Sârbu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre vestimentație
- poezii despre cuvinte
- poezii despre vânt
- poezii despre păsări
- poezii despre păduri
- poezii despre plăcere
- poezii despre ploaie
- poezii despre moarte
- poezii despre mișcare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.