Greierele şi furnica

La margine de răzor
Greierele cel burtos
Sub o tufă de mohor
Trândăvea, dormea pe jos.

Mai cânta la ceas de seară
Pe la crâşmă, pe la bar,
Bucuros că se-adunară
Câţiva bani de buzunar.

S-a gândit c-ar fi mai bine
Că nu i-ar fi deloc greu
Să plece în ţări străine
Să susţină un turneu.

A avut succes scripcarul,
Zdrăngănind de zor manele,
Îşi umpluse buzunarul
Cu euro şi lovele.

Revenit în prag de iarnă
Nu-i mai cunoştea-i ţinuta,
De sus începea să cearnă,
El îşi număra valuta.

Arogant şi îngâmfat
Azvârlea cu banii-n aer,
Vecinile s-au mirat:
-Uite ce-a ajuns un fraier!

Îi întoarse spatele
Furnica plină de ciudă,
Îşi chemă suratele
Mai aproape să audă:

- Am muncit întreaga vară
S-adunăm ceva în sac,
N-avem nimic în cămară,
A fost anul prea sărac.

Ani la rând, vară de vară,
Muncim ca la loz în plic,
Ne spetim, fugim pe-afară
Şi nu câştigăm nimic.

Vom schimba urgent macazul,
Ne reprofilăm la anu',
Vinovat de tot necazul
Cică-i unul... Topîrceanu!

fabulă de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!