Mes lèvres ont le goût dʼun fruit sauvage
știu
nu-i prea confortabil în preajma mea
habar n-am avut eu vreodată ce-i aia
femeie înduplecată
de-aici
teama lucrurilor de mine supunerea
decizia lor de a exista silențios și onest
până la poeticitate
și pânzele albe încercând să conserve
statutul depărtării înalte
această mare a adâncului
în care ai fi putut să găsești
o parte însemnată din mine
vezi tu
iubirea nu începe cu carne
n-are cum să sfârșească
această sălbăticie
adusă tocmai din prima zi
când prada s-a încredințat vânătorului
fără să clipească
(Dumnezeu nu anticipase
cât era El de Dumnezeu
sau poate tocmai de aceea a optat
să acorde prezumția de naivitate...)
să nu ripostezi deci
dacă mă voi sustrage domesticirii
regulilor fructului gustat cu de toate
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre vânătoare
- poezii despre religie
- poezii despre naivitate
- poezii despre iubire
- poezii despre fructe
- poezii despre frică
- poezii despre femei
- poezii despre existență
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.