Eternitate!
Trăim cu toții hazardul de a fi,
Căci n-am cerut niciunul a ne naște;
Dar poate-un plan divin ce nu-l vom ști,
Dorea din veșnicie să ne-nfaște...
Altfel am fi rămas un vid pustiu,
Un biet eter, un gol intergalactic,
Un zero necreat, nici mort, nici viu -
De-aceea Viața-i dar măreț și practic!
Ea este țelul nobil, scop final
Al legilor din universul firii,
Pulsând deasupra noastră val cu val,
Ca să ne-nvețe taina nemuririi...
Și astfel doar de formă vom muri,
Căci Moartea va muri-'n realitate,
Pe când noi omenirea vom trăi
Ca vieții dulci să-i dăm Eternitate!
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre moarte, poezii despre sfârșit, poezii despre realitate, poezii despre naștere, poezii despre legi sau poezii despre dorințe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.