Sunt zile, sunt ani
am obosit să mai gândesc. înghit nemestecat. și vărs
regurgitarea mă liniștește pe moment
dar sunt alte ore și alte zile pline de otravă
și sunt oameni și oameni care au mâinile pline de otravă
mulți din ei poartă mănuși, dar nici mănușile nu sunt sută la sută sigure
otrava se strecoară. și se acumulaza în corp.
de aceea se spune din vechime că vine o vreme și vine o plată
pentru orice se plătește
dar indiferent de cât ai strâns nu poți plăti pentru o gură de aer în plus
te adună ea de pe drumuri. moartea nu-i mofturoasă
nu refuză și mai ales nu iartă
cândva îmi doream o stare de normalitate
încet-încet am uitat ce îmi doream
iar astăzi nici măcar nu mai știu cum să doresc
și ce să doresc
doar mă uit lung, pierdut cumva
și cerul mă înțelege.
e singurul care nu mă ceartă că mă uit la el
și ca să-mi facă pe plac mai trimite când și când câte un nor
și ne jucăm amândoi de-a ghicitul
jucăm fazan pe nori
și sunt momente când chiar câștig
și atunci plouă și mă curăț de toată urdoarea strânsă
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre plată
- poezii despre dorințe
- poezii despre zile
- poezii despre prezent
- poezii despre ore
- poezii despre nori
- poezii despre mâini
- poezii despre mofturi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.