Cântec de crescut ziua
Mirosul de pâine
Seara
Coborând în oraș
Înfioară existența
Prea poluată a clipei
De toamnă
Populată cu frunze
Care miros a moarte..
Certat de timp
Bolnav de însingurarea
Dintre noi
Am terminat să înalț
O casă de trudă
Pe un pământ
Arat silnic
De lumină
Și am rămas ca un mal
Nealintat de valul dorinței
Pe care încă
Mai trec poeții
Spre momentul suprem
În care vor încerca
Să-și cioplească un fluier
Din osul lumii.
poezie de Ioan Marinescu-Puiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre sfârșit
- poezii despre seară
- poezii despre pâine
- poezii despre populație
- poezii despre poluare
- poezii despre poezie
- poezii despre oraș
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.