E ziua mea...
E ziua mea, desigur, a mai trecut un an,
Același "eu", nesigur și fără paravan!
Mă simt atât de mică în lumea asta mare,
Deși n-am nicio frică, iar viața e-o splendoare!
Să nu mă crezi duală și că mă contrazic,
Dar azi înc-o petală s-a dus, și n-o ridic!
Și, nu că n-aș putea, să mă aplec puțin,
Dar timpul, asta vrea, și nu vreau să-l rețin!
Cine-ar putea să spună, că nu-i adevărat,
Că viața este spumă, iar timpul, împărat?
Eu nu cred în cuvinte ce-abundă în desfăt,
Căci cineva mă minte și nu vreau să mă-mbăt!
Îmi plac florile, viața, un răsărit de soare,
Și roua, dimineața, ce-mi saltă sub picioare!
Îmi place cum coboară și soarele-n apus,
O pasăre ce zboară și valul nesupus!
Vă plac pe voi, desigur, vă simt în jur mereu,
Dar astăzi, sunt doar singur, și drumu-i doar al meu!
E ziua mea, iar ceasul arată ora trei,
Și, singuratic, pasul, se pierde pe alei!
Dar frigul se coboară și-n gând, te chem, te strig,
Accept, sunt o duală, și-n fapt, mă contrazic!
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre prezent
- poezii despre ziua de naștere
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre trecut
- poezii despre singurătate
- poezii despre rouă
- poezii despre păsări
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.