Bărbați străini și noi
rochia stă puternic pe ea
pensula-i stă unealtă în mână
e lună
în Senta e o lună de mucava
nu e wi-fi după miezul nopții
poate
că mâine ea va lupta va lupta
cu bărbații înfățișați peste zi
fără pori
ca soldați beton ai imperiului
fricii de stăpânirea maghiară
e lună
de iunie și e anul când apele
se adună puțin se adună
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre bărbați
- poezii despre viitor
- poezii despre rochii
- poezii despre noapte
- poezii despre miezul nopții
- poezii despre frică
- poezii despre armată
- poezii despre apă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.