Dacă aş avea talent la scris

Dacă... dacă... inima ar fi arsă de iubire
Prometeu s-ar plimba sărac
printre amnare şi cremene
zidite în dinţii de fier ai pământului...

dacă muzele ar zace în letargie
sărate de atatea flori
n-aş chema oare naiadele
să danseze teluric
pe-o rază din noapte?

dacă templul iubirii ar fi Ierihon
aş chema o Ana să o încing cu brâu de pietre
zidindu-i cuvintele în creneluri de nisip...
să-i fie rostirea cristalin de lac oglindit până la cer...

dacă aş arunca privirea în adânc de ocean
l-aş căuta pe Neptun
să-mi coase ochi de albastru
dintr-un solz de peşte rămas din...
supa caldă de mai ieri...

dacă mi-ar amuţi cuvintele
aş rămâne ca o Venus fără mâini
strigând alb în depărtare
chemare...

Bacovia s-ar răsuci în mormânt
dacă lacustru aş chema o sirenă
să-i povestesc despre flori albastre
tei sau Luceferi
uitaţi de Eminescu
în luntrea lui Caron...

dacă zorile nu ar săruta marea
în dimineaţa fiecărei zile după renaştere
nici spinii trandafirilor
nu ar ucide atingerea...

dacă asculţi ploaia ce-mi răpăie
sfielnic şi trist
către porţi ferecate de suflet
bate... şi atunci ţi se va deschide
o rană sferic roşită...

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (mai 2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Votează! | Copiază!