Ia-mă de mână
Prea tulburat am fost seară de seară
Doar vântul liniștit mă însoțea.
Loveam asfaltul a nu știu câta oară
Cu pasul ferm, credeam... numai în ea.
Când trupul meu înțepenea de frig
Strângeam din dinți și parcă aș dansa.
De nebunie... îmi venea să strig...
Și totul... tare aș fi vrut să pot păstra.
Tu... ia mâna mea... drept siguranță
În întuneric nu te voi lăsa.
În mine... poți avea oricând speranță
Și clipa de iubire voi păstra.
Tu... uită răul... nu-l băga în seamă,
Privește răsărit... e minunat!
În doi... v-om străbate țărmul fără teamă
Și-apoi vom dispărea într-un neant.
Măcar acum iubito... te rog dă -mi mâna ta.
Că mâine... poate este prea târziu?
Destine se despart... vei regreta...
De n-ai să vii acuma cât sunt viu.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre întuneric
- poezii despre vânt
- poezii despre viitor
- poezii despre siguranță
- poezii despre seară
- poezii despre nebunie
- poezii despre frică
- poezii despre dinți
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.