Multivers
Cred ca există multiversul,
E o genune între noi,
Iubirea- și caută reversul
Iar noi ne-am transformat în doi,
Ne- am divizat precum un virus
Ucigator, de neoprit
Sunt hieroglife pe papirus
Ceea ce- am scris pe infinit,
Indescifrabil este parcă
În alfabetul propriului destin,
Pământul transformat în arcă
Unde doar singurii mai vin,
Perechea unui joc de cărți
Rămâne pusă deoparte,
În labirintul unei hărți
În care doar fugim de moarte,
Nici timpul nu mai e lumină,
Secundele sunt albe ploi,
În ani iubire si în vină
Măsor distanțele din noi
De- atunci de când viteza morții
Ne- a depărtat de cer cumva,
Doi inocenți în ale sorții,
Pieriți în galaxia ta,
Big bang-ul nu mai are sunet,
Celula stem s-a sinucis
În galaxia unui urlet
Din anticamera de vis,
Viața rămâne să răzbată,
O mamă veșnic purtătoare
Intr-o urgență operată
Pentru ca altfel pruncul moare,
Se naște astfel multiversul,
În călimara de genune
Din care izbucnește versul
Trăirilor de om nebune.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre moarte
- poezii despre viteză
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre sunet
- poezii despre secunde
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.