Când vine toamna
Perfecțiunea-ntruchipată
In chipul tău frumos de fată
Mi-aduce zâmbetul in zori
Si te culeg dintre scrisori.
Trecut-au ierni si primăveri
Si toate-mi par a fi ca ieri...
In mintea mea ești neschimbată
Și gândul mi se face roată.
Se plimbă toamna prin grădini
Aruncă norii ploi in spini...
Sunt frunze galbene pe drum
Dar știi si tu, ce să-ți mai spun?
Din anotimpurile toate,
Aș lua doar clipele lăsate,
Departe undeva in munți
Când ne plimbam prin văi desculți.
poezie de Doina Bonescu din Aripa timpului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Doina Bonescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre văi
- poezii despre trecut
- poezii despre toamnă
- poezii despre scrisori
- poezii despre primăvară
- poezii despre ploaie
- poezii despre plimbare
- poezii despre nori
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.