Cerul vânăt
ieri mai creșteau doi copaci pe pământ
culegând roua ierbii cu mâna
dimineața se roteau dinspre vânt
răscolind cu genunchii țărâna
azi au trupuri sfărmate de piatră
și păsări au scorbura arsă
duc în palme cenușa din vatră
în pădurea fără de casă
mâine vor crește în alt anotimp
la un capăt de nor purpuriu
noaptea e umbra pădurii pe câmp
cerul vânăt de toamnă târziu
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păduri
- poezii despre vânt
- poezii despre viitor
- poezii despre trecut
- poezii despre toamnă
- poezii despre rouă
- poezii despre păsări
- poezii despre prezent
- poezii despre noapte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.