Alchimie
Nu știu ce, ceva de la tine,
Mă năucește,
Din lăuntrul tău, nu știu ce,
Mă topește,
Îmi transformă celulele
În cazane imense, clocotitoare
De sentimente.
Gândul tău,
Îmi răsucește și mai rău
Spirala
De acid dezoxiribonucleic,
Într-un ritm de neoprit,
Aproape pandemic,
O reașază într-o coloană,
Ce tinde către plus infinit,
Iar eu sunt,
Într-o permanentă...
Plutire,
Într-o continuă metamorfoză,
De tine!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre ritm, poezii despre pandemie, poezii despre infinit, poezii despre gânduri, poezii despre genetică sau poezii despre alchimie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.