Către Dumnezeu
Grăisc în mine cuvintele tăcerii asurzitoare.
Cuvintele eternei treceri și prefaceri a lumii.
Betesugul trupului, l-am strâns în suflet,
L-am prins de inima mea trecătoare.
De oasele mele, de ADN-eul meu.
În firea-mi rătăcitoare.
Ce timpuri aș putea preface în sân,
Pentru a-mi regăsi pacea mea,
PACEA TA, resimțită cândva,
Aievea? Învață-mă, Bunul meu Stăpân!
Nu cer nepăsare, cer doar puțină tihnă.
Scara din vis, nu-mi mai este îngăduit să o urc,
Ci doar s-o cobor,
Într-o mincinoasă și dulce cădere.
Puțină refacere, din lunga prefacere, CER.
Să nu omor speranța ridicării la Cer.
E ultima mea dorință Divină,
Iertată să-mi fie îndrăzneala și neputința creștină.
Eternul copil, plânge în mine.
L-am ucis odată cu zisa mea ridicare,
In mincinoasa și dulcea cădere.
ÎȚI cer, să-i ștergi lacrima,
Să mă ierte că i-am luat pacea și taina.
Doamne, Dă-I sufletului meu suflet!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre minciună
- poezii despre iertare
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre religie
- poezii despre plâns
- poezii despre pace
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.