În taină
Imaterială am fost, departe de-a știi,
Cum în zbor să-mi atingi sufletul,
Te-ai ascuns în carapacea cu lacăte mii,
Aparent, de mine să îți ferești umbletul.
Te-am ucis în propria-ți vânătoare pornită
Asupra-mi vulnerabilului, pământescului eu,
Din confruntarea cu tine-am rămas, pururi rănită,
Ca într-o farsă urâtă a destinului greu.
Am să port mai departe peste veacuri de fum,
Amalgamul de vise, de trăiri și de șoapte,
Năzuința iubirii ajunsă la răscruce de drum,
De uitare, să nu se topească în vremuri deșarte.
Halucinantă himeră, tehnic, o hologramă
A chipului meu peste timpuri te va-nsoți,
De vei vrea, să n-o poți prinde-n palmă,
Mângâindu-ți în taină, carapacea, să știi!
poezie de Daniela Achim Harabagiu din O altă dimensiune a sentimentelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre vânătoare
- poezii despre visare
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre iubire
- poezii despre fum
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.