Pașii timpului
Când, copil fiind, am râs și-am lăcrimat
Timpul se dădea alene jos din pat.
Când eram adolescent, fercheș și-îndrăzneț,
Timpul mergea la pas, curios drumeț.
Când am devenit om în toată firea,-n lege,
Timpul a început să-alerge.
Când bătrânețea și-a-întins rufele murdare,
Timpul a început să zboare.
În curând voi afla, ajuns pe un tărâm necunoscut,
Că timpul a trecut.
O, Isuse! Îmi vei fi alături atunci, în ora de spaime și de chin?
Amin.
poezie de Henry Twells,18231900, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Henry Twells,18231900. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre început
- poezii despre trecut
- poezii despre spaimă
- poezii despre râs
- poezii despre ore
- poezii despre legi
- poezii despre drumeție
- poezii despre devenire
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.