Până când?
Până când veți răbda, români?
Pădurile vă sunt exterminate,
Femeile devin prostituate...
Cum trageți aer rece în plămâni?!
Cum bate inima în pieptul tău
Când vezi analfabeții cum sfidează,
Din posturi ce îi depășesc dictează
Erori de guvernare, neamul meu?!
Cum poți să fii profesor de română
Și să girezi așa, un prim ministru,
Analfabet funcțional, sinistru,
Tu, care ai tot intelectu' la-ndemână?!
Cum vă priviți în ochi, în conștiință,
Știind că prin complicitatea voastră
Ni se distruge țara, țara noastră,
Cum faceți asta cu bună știință?!
Cum vă priviți în ochi copiii ori colegii
Când în discurs aveți, duplicitar,
Justificarea a tot ce-i ilar,
Îndreptățind, dând curs fărădelegii?!
Cum veți ieși pe ușa casei voastre
Scoțându-vă oportunismu-n lume
Când ați ajuns un subiect de glume,
Cum veți pleca, la moarte, printre astre?
poezie de Petrică Conceatu din Volum în lucru - "Noua Geneză" (24 decembrie 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre umor
- poezii despre alfabetizare
- poezii despre România
- poezii despre țări
- poezii despre știință
- poezii despre păduri
- poezii despre prostituție
- poezii despre profesori
- poezii despre moarte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.