Fata din munţi

In satul mic ascuns in munţi
Pe drumul paşilor desculţi
Trăia o fată, o codană,
Cu ie albă si năframă
Avea doi ochi lipiţi cu smoală,
Mersul uşor de căprioară!
Mioarele erau in turme,
Prieteni, rugii de la mure!
Toţi fagii munţilor bătrâni
O ajutau să ţină-n mâini,
Viaţa aspră, traiul dac,
Ce-l moştenise peste veac.

Am revăzut-o de curând....
Am intrebat-o surâzând,
-Eşti tot acolo sus la vatră
Lângă cuptor cu pâine caldă?

-Nu-mi pare rău ce am ales
Nicicând, tu nu ai inţeles,
Iubirea mea de soare-n geam,
Si libertatea unui ram
Cu muguri verzi in primăveri
Uitând de ziua cea de ieri,
Stăpâna crestelor din munţi,
Acolo unde norii-s rupţi...
Soră cu râul la cascadă
Luând viaţa ca o pradă,
Eu am rămas cioplită-n piatră
Urmaşă din zeiţă dacă!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!